Review
Magurele Running Trails 22K
Cum a fost la Măgurele Running Trails 22K?
Pentru că Cernica Running Trails a trebuit să își găsească o nouă casă, organizatorii s-au relocat în Măgurele, tot lângă București. Cu această ocazie, eu — dar și mulți alți alergători — am avut ocazia să vedem centrul orașului Măgurele, pentru că proba de 22K a avut startul din centrul orașului și finish-ul în Parcul Dumitrana.
Cum a fost?
Pentru mine, a fost un mic stres logistic, pentru că nu știam exact cum se va desfășura evenimentul. Urma să parcăm în Parcul Dumitrana, iar de acolo organizatorii au pus la dispoziție transport până în centru. Asta a fost super!
Pentru cei punctuali ca mine — eu la ora 8:30 eram deja în autocar, gata de plecare.
Cum am ajuns acolo?
Am urmat rutina clasică: trezit la 06:00, cafea, apă, electroliți, haine pregătite de seara, bagajul făcut. Totul era gata. Duș, echipamentul pe mine și la 7:50 eram deja în parcare, pregătit de drum. Cred că puteam să fac și încălzirea alergând până la start, pentru că oricum nu aveam obiectiv de podium nici pe aproape.
Revenim...
8:30, în autocar. Mai erau cu mine doar cinci alergători. De ce așa puțini? Nu din cauza traficului sau a altor probleme logistice. O parte dintre participanții de la 22K au decis să se oprească direct la start. Totuși, când trebuia să plece primul transport, nu erau prea mulți gata.
Personal, nu știu și nici nu vreau să presupun ce obstacole a avut fiecare în acea dimineață. Pe scurt, am ajuns cu primul transport în piață abia la 9:15 — urma să fie interesant de văzut cum vor ajunge toți.
Echipa mea, care a rămas la start, mi-a povestit ulterior că la următoarele două transporturi a fost îmbulzeală, iar organizatorii au fost nevoiți să scoată chiar și mașinile proprii „la bătaie”, ca să se asigure că ajung cât mai mulți la start.
În concluzie, startul a fost amânat cu 10 minute. N-a murit nimeni, am mai alergat puțin prin centru, am făcut stretching, am mai fost la baie 😊. Dar e clar că nu toți alergătorii au fost foarte matinali.
La 10:10 ne-am aliniat la start și am început rapid.
Cum a fost traseul?
Abia așteptam! Cu 2-3 zile înainte primisem poze — era plin de noroi și avea porțiuni dificile din cauza ploilor recente. Excelent! Chiar aveam chef să „înot” puțin prin noroi și să mă murdăresc până la gât, să simt din plin acest trail.
Așa a și fost: traseul excelent.
Dacă ar fi ceva de completat, ar fi dorința ca, pe viitor, noi — comunitatea de alergare — să ne organizăm mai des și să facem curățenie în pădurile unde alergăm. Pe traseu au fost porțiuni cu gunoaie.
Eu am fost ok cu hidratarea, deși ar fi prins bine măcar un punct de hidratare în plus. Dar, per total, nu am simțit lipsa acut.
Am înțeles ulterior că au fost mici situații organizatorice la cursa de 12K, dar s-au rezolvat. Se mai întâmplă, suntem oameni. Pentru proba de 22K, semnalizarea și indicatoarele au fost on point.
Au fost porțiuni superbe prin pădure, unde era excelent să alergi pe iarbă și teren plat. Spre final, am descoperit și ceva ruine pe lângă care am trecut — un detaliu vizual foarte interesant.
A fost un traseu plăcut ochiului… dacă aveai timp să te uiți la el.
Cum a fost pentru mine?
Acum, la rece, aș zice că puteam scoate un timp mai bun decât 01:53:46, locul 62 la general.
Dar, venind după o accidentare la gleznă și alergând cu atenție ca să nu o reactivez, consider rezultatul decent.
Am forțat aproape la fiecare kilometru și am reușit să mențin un puls mediu de 169 bpm — super bine, o alergare lejeră și controlată.
Nu asta ne dorim toți, din când în când?
O cursă bună, în forță, dar la finalul căreia să putem spune: „Aș mai putea alerga o cursa acum!”
Așa am fost eu — undeva la 85% din capacitate, perfect pentru o zi de duminică pe un traseu nou.
Am încercat să absorb cât mai mult din experiență și să transform cursa într-un antrenament. Mi-a ieșit!
La final — suc, apă, dulciuri, fructe, tot ce vrei și chiar mai mult. Din punctul acesta de vedere, foarte bine pregătiți.
Medalia de finisher? Cea pe care o primesc toți cei care ajung în timpul limită — chiar arată bine! Nu știu dacă e în top 10 colecția mea, dar sigur arată mai bine decât multe altele.
Fiind doar a doua ediție, kitul de participare a fost destul de „slim” și nu au fost mulți sponsori, deci nu insist aici.
Concluzie
Mi-a plăcut?
Da!
Vin și în 2026?
În 2024 am încheiat sezonul de alergare cu o competiție organizată de aceeași echipă. În 2025, am vrut să încep tot cu ei, iar odată cu relocarea și reorganizarea lor, am încheiat din nou anul alături de ei.
Pe scurt, dacă totul merge la fel de bine, revin și în 2026!
Viziteaza si intra in comunitate, citeste mai multe articole de pe pagina noastra.
Calendar 2026Calendar 2026 Este o resursă esențială pentru toți pasionații de sport și competiții, care doresc să se alăture echipei ACS Cross și Aventura, coordonată de fondatorul conceptului, Ioniță Costin. Acest calendar include…
Implică-teRedirectionează 3,5% din impozitul pe venit Știai că poți contribui la dezvoltarea Asociației Club Sportiv Cross și Aventura fără să cheltuiești nimic? Dacă ești angajat, poți alege să redirecționezi 3,5% din impozitul…
🔗 Publicat pe acs-ca.ro